Nicaieri

Ne nastem imaculati si invatam, in timp, sa ne uram pentru asta.

Am invatat sa imi neg eul pana am devenit convinsa ca sunt altcineva- un altcineva ca oricine cu o placuta de identificare agatata de gat pe care o port cu mandrie.

Ce iti poti dori mai mult decat sa fii ca Ceilalti? Poate sa mori ca Ceilalti.
Ce bijuterie poate fi mai aleasa decat placuta de identificare?

Stii, cand mi-ai mozolit sufletul tau pe 50 de pagini, le-am aruncat indiferenta intr-o cutie.
A fost prima data cand am facut harakiri.
Si apoi, m-am sinucis de zeci de ori si asta in fel si fel de chipuri.
Cand am vrut sa ma opresc m-ai scuturat si m-ai intrebat de ce nu vreau sa traiesc.

Ne nastem pergamente si traim nescrise, cu sigiliul pus, pana la capat.
Noi ne dorim sa fie asa sau poate ca nu ne dorim, dar nu stim sa fim incondeiate.
E mai sigur asa, cine stie care ne-ar fi povestea?!

Ce drag imi e sa ma neg, sa ma pierd in multime, sa ma desfiintez, sa nu simt, sa nu gandesc, sa nu-mi pese, sa nu visez, sa nu ma-ntreb "ce-ar fi dac-ar fi", sa stau la masa cu toate scursurile, sa ma amestec, sa-mi schimb culoarea, mirosul si forma.
Ce drag imi e sa ma indepartez, sa ma las chircita in urma, sa abandonez tot ce am fost...

Sunt, in sfarsit, libera sa ajung spre Nicaieri.