Tot Alice Nastase..

"Stiu sa scriu “te iubesc” intr-o mie de feluri. Sunt aprig antrenata sa asez pe hartie vorbe frumoase, care, doar prin maiastra lor impletire in rand, pot sa inalte o poveste de dragoste la stadiul nemuririi. Degraba varsatoare de declaratii nevinovate, am umplut munti de hartie cu povesti, cu vorbe, cu ganduri pe care, insa, nu le-am rostit niciodata. Si poate ca nici nu le-am trait.
Am umblat ieri, descheiata la suflet, pe strazi aurite de soare. Am mers singura prin primavara, ducand cu mine un singur gand: trebuie sa-i spun, sa-l rog sa nu ma paraseasca. Pentru ca stiam ca poate lua inapoi primavara, printr-o simpla ridicare din umeri. Si n-am avut curaj. Am incercat sa spun, dar am inteles ca vocea mea nu stie sa rosteasca cuvinte de dragoste. Glasul meu se joaca cu viata mea si suna prea aspru, prea trist, prea abrupt. Daca as fi putut sa ii scriu, as fi facut-o dintr-un hohot de taste, intr-o clipita, fara sa ma-mpiedic de vreo ezitare. As fi scris si atat.
Pentru ca eu stiu sa scriu lucruri pe care nu le voi putea rosti niciodata. Sunt in stare sa insir pe hartie vorbe de dorinta profunda, scrisori innebunite de patima, povesti cu miez, declaratii cu talc. Dar nu sunt in stare sa glasuiesc cuvinte simple, curate, pe care le simt, dar nu am stiinta, curajul, sa le imbrac in haine de sunete. Insa prezentul meu nu-mi mai da voie sa ma ascund dupa paravane de hartie. Nu mai am dreptul sa inmoi penelul in sticluta plina cu cerneala lasitatii. Trebuie sa invat sa spun, si sa traiesc, ca si cum as iubi prima data. Si mi-e frica. Si tac. Si scriu in nestire…"

If i had you- Adam Lambert :X:X:X

If I Had You (Music Video) from AdamLambert.com.br - Adam-L.com on Vimeo

Forever yours, forever mine...

"Dar, atunci cand nu mai speram si nu mai asteptam nimic, mi s-a intamplat sa-mi fie data dragostea aceea inalta, in care nu ceri, nu astepti nimic. In care m-am simtit invinsa si invingatoare, deopotriva, din prima secunda a dragostei mele. Fiindca iubirea intreaga se aseaza, mereu, mai presus de ambitii, dincolo de pretentii. Pentru ca dragostea cea mare pogoara din cer si iti dezveleste sufletul. Pentru ca, uneori, Dumnezeu deschide pentru o clipa fereastra spre Rai, iar raza de lumina a cerului ne sileste sa vedem umbrele sordide ale minciunii in care traim...E o minune. E un blestem. Dupa ce ai cunoscut iubirea, aceea pe care nu aveai curaj sa o chemi decat in vis, n-ai sa mai poti trai niciodata la fel ca inainte.(...)
Mi-am oranduit viata in asa fel, incat sa-mi vad de drum, ca si cum n-as fi simtit arsura dragostei nebune. Si totusi, intr-o seara sfasiata de dor si dorinta, am plecat nebuna pe strazi, implorand destinul sa mi-l scoata in cale. Cu ochi nebuni de tristete m-am pregatit sa scotocesc toate cotloanele lumii ca sa-l gasesc. Dar el ma astepta tacut in fata casei, rastignit pe crucea aceluiasi dor.
Am pasit impreuna, pe carari de gheata, spre noaptea noastra de dragoste de la inceputul lumii. Ne-am atins fara gesturi stiute, fara regie, fara inteles. Doar cautandu-ne sufletul ratacit in trup. Am uitat ca suntem barbat si femeie si ne-am iubit cosmic, ne-am mistuit intr-un dans de ingeri, intr-o nesfarsita cadere de stele. Spre dimineata, ridicandu-ma de langa trupul lui cu miros de lumina si nea, am ingenuncheat in fata icoanei si, plangand, am implorat: Doamne, nu cer nimic, nu vreau sa schimb nimic! Da-mi doar un semn ca e adevarat, ca mai exista iubiri pe pamant si in cer. Ca el este regele meu, ca am sa-l iubesc pana la moarte si dincolo de ea.
Iar in clipa in care am ridicat ochii spre cer, a inceput sa ninga."

("Noi suntem zeite. Carte postala"- Alice Nastase)

Asa cum v-am promis, v-am scris un fragment din ultima carte citita in care parca autoarea a scris despre viata mea, parca mi-a citit gandurile, sentimentele si parca mi-a furat si cuvintele...
O carte- parte din mine.
Nu ni se spune daca El si Ea raman impreuna, dar pana la urma, este mai putin important...
Au trait dragostea cea inalta si implinirea aceasta le va ramane in suflet pana la sfarsit.

Scrisoare catre tine

Cu fiecare clipa ce trece devin o si mai indepartata amintire pentru tine.
Si uneori ma gandesc ca nici nu iti mai amintesti.
Cu fiecare noapte ce trece sunt mai departe de singura pe care mi-am luat-o reper al unei fericiri atat de rare, atat de scumpe.
Ma gandeam ca nu vreau sa fiu citita decat de catre tine, ca restul oamenilor nu au dreptul sa priveasca in sufletul meu, ca nu au dreptul sa citeasca ce scriu eu aici la fel cum nici eu nu am dreptul sa le scriu lor despre ceea ce iti apartine numai tie, mereu.
Si totusi...scriu- constienta fiind inca o data in plus ca nu voi avea niciodata curajul sa iti scriu vreun rand ori sa iti spun un cuvant.
Niciodata nu voi gasi curajul sa imi arunc la picioarele cuiva, sa imi las la mila cuiva, sufletul.
Imi amintesc vag ca am facut-o o data si nici macar acum- dupa multi ani- nu mi-am reconstruit in intregime esenta, inca lipsesc bucati din mine dupa ani in care am invatat sa ma nasc iarasi, cu esenta schimbata.
Si iata ca- reincarnata fiind- nu mai stiu sa imi rostesc eliberarea, devin captiva propriilor mele neputinte, te pierd printre degete ca pe un fir de nisip.
Nu vreau sa ma las sa cred ca esti mai mult decat un vis si, zi dupa zi, pana la sfarsit, imi voi repeta ca asta ai fost si voi si spera in tot acest timp ca nu este asa, ca viata- cu ultimul ei cuvant- ma va contrazice.

Scrisori netrimise

Am informat deja pe toata lumea ca citesc o carte minunata: "Noi suntem zeite" scrisa de o jurnalista destul de mediatizata: Alice Nastase. Inca nu am terminat cartea, deci nu va pot bucura cu fragmente, ca de obicei, dar va pot impartasi cateva pareri si ganduri in legatura cu aceasta.
Daca nu puteti citi carti lipsite de actiune, poate ca aceasta carte nu este cea mai inspirata alegere.
Eu ma declar o impatimita a cartilor cu caracter confesional...carti in a caror pagini miros cafelele baute cu cei dragi si povestile ce le indulceau.
Scrisori catre cateva iubiri de neatins...scrisori trimise- caci eroinei noastre- personajul principal feminin ce se identifica in persoana scriitoarei- nu ii lipseste curajul.
Si eu am creat scrisori la fel de sincere si pasionale catre iubiri secrete si nu le-am trimis niciodata.
De nenumarate ori mi-au ramas in gat cuvinte ce mi-ar fi descoperit sufletul.
Ma gandesc, in seara asta, sa apas pur si simplu "send" pentru toate scrisorile netrimise ale sufletului meu.
Ma gandesc sa destram tacerea ca o panza- a nu stiu cata oara-si sa iti scriu.

In ceea ce ma priveste recunosc ca niciodata nu am stat foarte bine la capitolul "Asumare de riscuri".
Decat sa imi vad sufletul agonizand am preferat sa renunt la adevar.
Si nu am ales numai sa tac, ci si sa il uit.
Am ales apoi sa ma mint ca am facut cea mai buna alegere, ca cea mai buna alegere este, de fapt, cea posibila, cea morala, cea mai scurta...

Am citit pe undeva ca dragostea adevarata nu cere feedback (exprimarea era mai fina, ce-i drept :P ), ca nu cere inapoi ce ofera si ca nu se vrea neaparat auzita.
Dar cu ultima parte incep sa cred ca gresim cu totii...

Mi-ai spus acum un timp ca exista oameni pe care nu ii poti uita, pe care ii visezi.
Mi-ai povestit despre trairi minunate si neimpartasite sau prea putin impartasite.
Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ai fi apasat send, ce s-ar fi intamplat daca ti-ai fi pus in fata lor sufletul dezgolit, daca ai fi spus: "stiu ca nu putem transforma in realitate visul asta, dar eu as face orice sa se poata"...
Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ai fi renuntat la ce aveai pentru putin doar pentru ca...simteai cat de mult e in putinul ala...
Astept raspunsul tau caci uite, eu tocmai am dat send la prima scrisoare.

Nicaieri

Ne nastem imaculati si invatam, in timp, sa ne uram pentru asta.

Am invatat sa imi neg eul pana am devenit convinsa ca sunt altcineva- un altcineva ca oricine cu o placuta de identificare agatata de gat pe care o port cu mandrie.

Ce iti poti dori mai mult decat sa fii ca Ceilalti? Poate sa mori ca Ceilalti.
Ce bijuterie poate fi mai aleasa decat placuta de identificare?

Stii, cand mi-ai mozolit sufletul tau pe 50 de pagini, le-am aruncat indiferenta intr-o cutie.
A fost prima data cand am facut harakiri.
Si apoi, m-am sinucis de zeci de ori si asta in fel si fel de chipuri.
Cand am vrut sa ma opresc m-ai scuturat si m-ai intrebat de ce nu vreau sa traiesc.

Ne nastem pergamente si traim nescrise, cu sigiliul pus, pana la capat.
Noi ne dorim sa fie asa sau poate ca nu ne dorim, dar nu stim sa fim incondeiate.
E mai sigur asa, cine stie care ne-ar fi povestea?!

Ce drag imi e sa ma neg, sa ma pierd in multime, sa ma desfiintez, sa nu simt, sa nu gandesc, sa nu-mi pese, sa nu visez, sa nu ma-ntreb "ce-ar fi dac-ar fi", sa stau la masa cu toate scursurile, sa ma amestec, sa-mi schimb culoarea, mirosul si forma.
Ce drag imi e sa ma indepartez, sa ma las chircita in urma, sa abandonez tot ce am fost...

Sunt, in sfarsit, libera sa ajung spre Nicaieri.

FILE DIN JURNAL-ul Florianei Jucan

Cine este Floriana Jucan?

Auzind despre scandalul legat de relaţia ei amoroasă cu ambasadorul Elveţiei în România, Jean-Pierre Vettovaglia (in anul 1994 daca nu ma insel), apoi cu un alt fost personaj controversat- Gigi Kent, ne este suficient multora dintre noi sa tragem linie si sa dam verdictul: "da, inca o femeie care a ajuns in lumea buna pentru ca a invartit barbatii pe degete", dar eu inca sper ca va veni ziua in care cu totii ne vom gandi de doua ori inainte de a judeca oamenii si situatiile sau ca, macar, vom fi mai bine informati inainte de a o face.
Citesc cu pasiune, de aproape doi ani, tot ce imi cade in mana scris de Floriana Jucan, un jurnalist care are meritul de a isi alege minutios temele si cuvintele articolelor sale, un jurnalist de un real talent ce anuleaza din start orice dubii asupra ascensiunii sale (si aici ma refer la sfera cunoscatorilor si nu a barfitorilor).
Articolele Florianei Jucan au amprenta "celui care a vazut si a auzit" si sunt trecute prin filtrul unei inteligente emotionale iesite din comun.
In prezent, jurnalismul nu numai ca nu presupune o amprenta personala a redarii, dar jurnalismul, in multe locuri, si-a pierdut credibilitatea si profesionalismul.

Sper sa va placa urmatoarele randuri cel putin la fel de mult cat imi plac mie:


"Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi o viaţă. Nu ştii niciodată când mori pentru că dacă naşterea poate fi programată, moartea niciodată. Nici măcar atunci când te sinucizi. (Cunosc sinucigaşi salvaţi de Dumnezeu!)

Iubeşte pe cineva care nu poate fi al tău. Într-o zi va fi. Atunci vei înceta tu să mai iubeşti.

Aşteaptă-te ca prietenii cei mai apropiaţi să te dezamăgească. În ziua în care se va-ntâmpla, nu vei fi luat prin surprindere, şi deci, nu vei fi dezamăgit.

Nu-ţi cumpăra o haină de blană decât după ce ai împlinit 40 de ani. Până atunci, te va îmbătrâni. Înlocuieşte-o cu un palton alb Max Mara. Eu n-am nici unul, dar îmi doresc.

Citeşte obligatoriu Jane Eyre, tulburătoare poveste de dragoste, „Toamna patriarhului", cartea despre care însuşi autorul ei spunea că îl va salva de la uitare, „Evanghelia după Isus Hristos" şi Memoriile doamnei Albright.

Nu citi cărţi care te-nvaţă cum să fii fericită în doi! Fericirea nu se citeşte şi nu se-nvaţă din cărţi.

Nu citi paginile despre sex din revistele pentru femei. Sexul este pentru cei care nu fac dragoste, iar dragostea este imperfectă pentru că este mereu spontană, mereu disperată, mereu înnebunită de durere şi de spaima că se va termina într-o zi.

Cumpără-ţi o pereche de mănuşi mov.

Nu-ţi face planuri pe termen lung. Seismele nu pot fi anticipate decât cu un minut înainte de a se produce.

Nu-ţi pierde respectul de sine, indiferent cât ar trebui să înduri pentru asta.

Fii impecabilă profesional. Până la urmă, aceasta este „cartea ta de vizită" în lume.

Nu te răzbuna. Sau mai bine fă-o! Când te va răzbuna viaţa, s-ar putea să fie prea târziu pentru tine.

Nu te teme să vrei mai mult. Dacă vrei puţin, nu vei primi nimic.

Du-te dimineaţa pe plajă, când nu e nimeni. Vei avea un sentiment profund de nemărginire, nu numai a mării, ci a ta însăţi.

Doreşte-ţi să te iubească un misogin. Asta da victorie!

Du-te la meci pe stadion. Bucură-te pentru victoria echipei tale, dar nu striga ca bărbaţii. Numai lor le stă bine.

Pune bani în genţi şi uită de ei. Cât de bucuroasă vei fi să-i găseşti, când nu te-aştepţi!

Ajută oamenii şi nu spune nimănui. Nici măcar lor.

Dacă vrei să intri în politică, intră într-un partid social-democrat. Săracii vor fi întotdeauna mai mulţi decât bogaţii.

Învaţă să deosebeşti picturile lui Van Gogh de cele ale lui Gaugain, chiar dacă cei doi au fost prieteni.

Măcar o dată-n viaţă pune flori pe mormântul lui Beethoven! Imaginează-ţi muzica şi lumea fără el... imposibil, nu?!

Zâmbeşte şi nu fi supărată când cineva îţi spune că eşti „curvă" (regret exprimarea!). Nimeni, în afară de tine, nu ştie câte nopţi dormi singură.

Când te vezi pentru prima dată cu viitorii socri, fii naturală, îmbracă-te cu gust. Nu în deux-pièces, de parcă te-ai duce deja la cununie, dar nici în blugi rupţi Dolce&Gabbana. Când te vezi cu prietenii lui, pune-ţi neapărat ceva „firmat" pe tine. Ei sunt superficiali şi se uită la etichete, adică la aparenţe.

Uită-te la cer printr-o lentilă pe care i-o poţi cere lui Patapievici, la una din întâlnirile lunare pe care le organizează revista „Idei în dialog".

Strânge bani şi du-te singură într-un week-end la Viena, sau la Paris, sau la Roma. Stai la un hotel de lux, altfel singurătatea e deprimantă.

Măcar o dată pe săptămână ia masa la Casa di David din două motive: mâncarea este de vis, iar la mesele alăturate îi poţi vedea live pe toţi cei pe care, în mod normal, îi vezi la televizor.

Scrie un jurnal şi când împliniţi un an de zile sau doi sau trei... de dragoste împreună, tipăreşte-l în doar două exemplare şi unul dăruieşte-l iubitului tău! Costă, dar efectul este unic.

Cumpără-ţi un costum cu croială masculină, pune-ţi o cămaşă albă şi-o cravată roşie. Fiecare bărbat îşi doreşte să aibă o femeie androgină.

Du-te singură la operă şi la teatru. Fă-ţi singură bucurii.

Stai mai mult timp cu mama ta. Plângi pentru că va muri într-o zi. Dacă deja ai pierdut-o, opreşte‑te, acum, în secunda în care citeşti aceste rânduri, şi aleargă la prima biserică să-i aprinzi o lumânare. Tu nu-i dai decât o clipă de lumină, ea îţi luminează întreaga viaţă.

Fii puternică şi fragilă în acelaşi timp. Lasă-te rănită de oameni şi nu-i judeca. Durerile scot tot ce avem mai bun din noi.

Spune-i într-o zi bărbatului care te iubeşte cel mai mult: „Vreau să fii tatăl copilului meu. N-am nevoie de un tată pentru a plăti pensia alimentară, ci am nevoie de un tată care s-o iubească pe mamă. Nu cunosc pe altcineva care să mă iubească mai mult ca tine!".

Nu-ţi pierde timpul şi nu-ţi epuiza nervii cu un bărbat plin de bani, dar cu care nu poţi sta la telefon mai mult de 2 minute. Nu merită!

Fii independentă financiar, dar nu arăta asta ostentativ. Bărbaţii se sperie de o femeie care nu poate fi „cumpărată", măcar iluzoriu.

Păstrează-ţi feminitatea, indiferent cât de bărbat te simţi uneori.

Încearcă să afli secrete despre cei din jurul tău. Spune-le că ştii, dar nu le folosi împotriva lor. Toată viaţa se vor teme de tine.

Nu fă salturi ameţitoare în carieră, decât dacă n-ai rău de înălţime.

Plângi, fii disperată, dă-te cu capul de pereţi, dar asigură-te că nu te vede nimeni. Cei care te iubesc vor suferi să te vadă aşa, iar cei care te urăsc vor juisa de fericire.

Înfiază un copil, pe lângă cel pe care-l ai deja. E o viaţă salvată de la „moarte".

Urcă-te-n maşină la miezul nopţii, pune Nocturnele lui Chopin, sau Vara indiană a lui Joe Dassin, sau cântecele de dragoste ale Dianei Krall, ridică volumul şi plimbă-te într-o direcţie necunoscută.

Îmbracă-te în desuuri de la ID Sarrieri ca să te simţi cea mai senzuală femeie din lume.

Dăruieşte. Nimic pe lumea asta nu e mai frumos decât să-i vezi pe oameni încurcaţi din pricina cadourilor primite de la tine.

Fă surprize! Orice bărbat poate fi îngenuncheat dacă îi baţi la uşa camerei hotelului în care stă la Berna, în timp ce te credea la Bucureşti. Dar fii pregătită şi să-l găseşti cu o alta! Dacă e o prostituată, o va da afară şi se va simţi vinovat tot restul timpului pe care-l veţi mai sta împreună, dacă e cu o femeie pe care o iubeşte, Dumnezeu te-a ajutat să descoperi o minciună care îţi leza mândria fără să ştii.

Nu-ţi pierde nopţile prin baruri, nici măcar de dragul bărbatului tău. Lasă-l să se ducă singur! N-ai nici un interes să arăţi la 30 de ani, ca una de 40, ori nopţile pierdute prin baruri şi discoteci au doar acest rol.

Uită-te la filme de dragoste şi plângi la sfârşitul lor, dacă-ţi vine. Dacă vezi „Sylvia" sau „Toamna la New York" nici nu te poţi abţine.

Du-te singură într-o vacanţă. Bărbaţii vor încerca să te cucerească, iar femeile te vor invidia.

Nu te lăsa „agăţată" la semafor nici dacă în maşina de alături poate fi bărbatul vieţii tale. N-ai să-ţi aminteşti niciodată cu plăcere de acest început, va veni o zi în care te va jigni cu modul în care te-a cunoscut şi nu veţi putea povesti prietenilor sau părinţilor această întâmplare.

Bea uneori ceaiul la Cărtureşti.

Dacă-ţi poţi alege o maşină, atunci, alege Mercedes. E singura cu stea în frunte.

La chei trebuie să ai un breloc Salvatore Ferragamo. De scris, musai un pix Mont Blanc bărbătesc.

Îndrăgosteşte-te de un bărbat pe care-l vezi la televizor. Într-o zi îl vei vedea lângă tine. Crede-mă!

Crede în Dumnezeu! Vorbeşte-I! EL te ascultă. Cere-I! EL îţi va da.

Du-te la mănăstirea Ghighiu şi mergi în genunchi până la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Iubeşte, măcar o dată-n viaţă, un bărbat căsătorit. Suferinţa va fi letală, dar vei învăţa cum să fii o soţie perfectă şi vei simţi când soţul tău te va înşela. Nu-ţi mai spun că dacă eşti urâtă precum Camilla, o va părăsi pe soţia lui şi te va lua pe tine.

Machiază-te diafan. Te va-ntineri şi vei arăta ca o păpuşă.

Visează! Cu ochii deschişi sau închişi. Multe din dorinţele tale se vor realiza. Acestea sunt surprizele pe care viaţa ţi le face.

Condu în viteză. Sigur, riscul de accident e mare, dar senzaţia este unică.

Ia-ţi o secretară care să preia apelurile celor cu care nu vrei să vorbeşti.

Consolidează-ţi puterea din umbră. Este magnific să condiţionezi vieţile oamenilor şi ei să nu ştie cine a decis pentru ei. Dumnezeu nu se arată niciodată!

Dacă e să-ţi alegi un ceas, să fie musai Rolex Daytona, din aur alb. După 40 de ani, îţi iei Patek Philippe, din aur galben.

În fiecare an, de ziua ta, pleacă trei zile într-o ţară străină. Nu renunţa la acest obicei, pentru nimeni şi nimic.

Nu suferi mai mult de trei zile după despărţirea de un bărbat, indiferent cât ai stat lângă el sau ce planuri v-aţi făcut împreună.

Măcar o dată-n viaţă, trebuie să stai la Ritz-ul din Paris, la Plaza din New York sau la Excelsior-ul din Roma. Sunt altele şi mai scumpe, dar tu doreşte-ţi-le pe astea. Ai încredere în mine!

Alege măcar două zile pe săptămână în care să nu porţi bijuterii, în afara ceasului şi a cerceilor, mici, dar diamante.

Dăruieşte unui bărbat pe care-l iubeşti flori. Nicio femeie n-o face!

Spune-ţi întotdeauna că-i mai bine ca oamenii să se teamă de tine, decât să te iubească. Cei care te iubesc, o fac oricum, pentru că simt, nu pentru că vrei tu.

Dăruieşte week-end-urile familiei tale.

Măcar o dată-n viaţă, fă-te blondă. Îi vei surprinde pe cei care te vor crede proastă... pentru că tu, de fapt, eşti deşteaptă!

Iubeşte doi bărbaţi în acelaşi timp. Nu-i moral, 
dar inima ta va fi sfâşiată între stânga şi dreapta, iar când vei alege te vei simţi atât de liniştită. Sau poate nu! Totuşi, senzaţia merită.

Nu intra în competiţie cu alte femei. Vei ajunge să fii ca ele, nu ca tine.

Fereşte-te de bovarism, pentru a-ţi cultiva propria personalitate. Bărbaţii, chiar dacă se sperie, asta apreciază cel mai mult la o femeie.

Fii punctulă. E atât de rar!

Uită-te în oglindă şi nu te teme ca Borges!

Iubeşte-te! În final, numai tu îţi vei rămâne!"

"Desertul pentru totdeauna"-O. Paler

Un om drag mie mi-a imprumutat o carte frumoasa al carei stil literar recunosc ca m-a cucerit. Iata cateva din fragmentele pe care am simtit nevoia sa le "pastrez":

"Dumnezeu e ceea ce ramane cand tot ce ne e permis sa vedem ne pare absurd."

"Nimic nu e rusinos daca te ajuta sa traiesti."

"Nu e nebun cel care si-a pierdut ratiunea, ci acela care si-a pierdut tot in afara de ratiune."

"Azi, daca as urca povarnisul de la Delfi, as avea de pus pietrelor o unica intrebare de raspunsul careia, totusi, m-as teme: Cum va arata, oare, acest an pentru mine?"

"Intre linistea sfintilor si furia nebunilor nu e decat o diferenta de diagnostic."

"Viata nu e o opera de arta. E mai degraba un bazar in care gasesti de toate inclusiv nimicuri."

"Exista lucruri pe care le poti avea doar daca stai departe de ele. Facand greseala sa le cauti, le pierzi."

"Dumnezeu e o absenta de care nu ne putem dispensa. Un gol pe care nu-l putem nici umple, nici ignora."

"Nici o oboseala sufleteasca nu se compara, probabil, cu una care provine dintr-o iubire ce nu se poate consola."

"Orice despartire lasa in mine un gol, o nedumerire. Ma despart greu de lucrurile si de situatiile cu care, cat de cat, m-am obisnuit."

"Sinuciderea e, poate, singurul act uman care e totdeauna sincer, nu e niciodata mimat."

"Singuratatea ... n-o poate umple lumea, ci o singura fiinta. Una care te poate ridica sau nimici."

"Si daca ti se pare ca ma mint, lasa-ma sa ma mint (...)Poate o fac, uneori, fiindca e tot ce mi-a ramas. Adevarul meu de azi e bun de dat la caini, iar parerile de rau care se invechesc sunt ca bolile netratate, nu se mai vindeca."

"Cred ca stiu acum ce e cu obsesia desertului la mine. Simt o mare uscaciune in suflet. Singuratatea adevarata nu e cea din jur, care nici nu mai conteaza, ba care chiar ma scuteste de eforturi suplimentare."

"O socotisem o femeie slaba, dar incepeam sa descopar ca uneori slabiciunea e mai primejdioasa decat forta."

"Sinucigasii provin, probabil, nu dintre cei scarbiti de viata, ci dintre cei cu vitalitate excesiva, dar de ce a vrut Dumnezeu sa amestece ceea ce emotioneaza si ceea ce ne distruge?"

"Dragostea dureaza 3 ani"- Beigbeder- citate

"Un tantar dureaza o zi, un trandafir 3 zile. O pisica dureaza 13 ani, dragostea trei. Uite-asa. La inceput este un an de pasiune, pe urma, un an de tandrete si, in cele din urma, un an de plictis.
In primul an spui: "Daca ma parasesti, ma OMOR".
In al doilea spui: "Daca ma parasesti, o sa sufar, dar o sa-mi treaca".
In al treilea an spui: "Daca ma parasesti, desfac o sticla de sampanie"."

"Fericirea nu exista.
Dragostea este imposibila.
Nimic nu este grav"

"Casatoria este o uriasa masinatie, o escrocherie infernala, o minciuna organizata, in care ne-am pierdut ca doi copii. De ce? Cum? Foarte simplu. Un tanar cere mana femeii pe care o iubeste. Lui ii tataie fundul de frica, e induiosator, transpira, baiguie, iar ea, ea are ochii stralucitori, rade nervos, il pune sa repete intrebarea. De indata ce a spus da, pe cap le cade brusc o intreaga lista de obligatii: cine si pranzuri in familie, planuri pentru masa festiva, probe pentru rochia de mireasa, ciorovaieli, interdictia de a ragai sau partai in fata socrilor, stai drept, zambeste, e un cosmar fara sfarsit si asta nu-i decat inceputul.
Dupa aceea - o sa vedeti- totul este organizat in asa fel incat sa se deteste reciproc."

"Basmele nu exista decat in basme. Adevarul este mai dezamagitor. Adevarul este intotdeauna dezamagitor, de-aia minte toata lumea."

"Am avut nevoie de mult timp ca sa inteleg ca ma insurasem pentru ceilalti, ca mariajul nu este un lucru pe care il faci pentru tine insuti. Te insori ca sa-ti sacai prietenii sau ca sa-ti multumesti parintii, deseori ambele, uneori viceversa. In ziua de azi, noua nunti fitoase din zece nu sunt decat niste pasi obligatorii, niste ceremonii mondene la care fac invitatii niste parinti de pe vremea lui Pazvante. (...)
Te casatoresti exact asa cum te prezinti la examenul de bacalaureat sau cel pentru permisul de conducere: mereu aceeasi forma in care trebuie sa fii turnat pentru a fi considerat normal, normal, NORMAL cu orice pret.
Fiindca nu poti fi mai presus de ceilalti, atunci trebuie sa fii ca toti ceilalti, de frica sa nu ramai mai prejos. Si asta e cel mai bun mod de a ruina o dragoste adevarata."

"Casatoria nu este doar un model impus de educatia burgheza", ea face totodata obiectul unei colosale spalari de creier publicitare, cinematografice, jurnalistice si chiar literare, o imensa intoxificare care le impinge, pana la urma, pe incantatoarele demoazele sa-si doreasca un inel pe deget si o rochie alba (...)
Intr-o lume perfecta, fetele de douazeci de ani nu ar fi niciodata atrase de o inventie atat de artificiala. Ele ar visa sinceritate, pasiune, absolut, nu un tip in smoking inchiriat. L-ar astepta pe Barbatul care ar sti sa le uimeasca in fiecare zi lasata de Dumnezeu, nu pe Barbatul care le va oferi etajere Ikea. Ar lasa Natura- adicatalea dorinta- sa-si implineasca menirea."

"Dragostea este o catastrofa magnifica: sa stii ca te indrepti cu toata viteza spre un zid si totusi sa accelerezi; sa alergi catre pierzanie, cu zambetul pe buze; sa astepti, plin de curiozitate, clipa cand se va alege praful de toate.
Dragostea este singura deceptie programata, singura nenorocire previzibila, pe care o vrei mereu si mereu."

"Dragostea cea mai puternica este cea neimpartasita. (...)
Sa iubesti pe cineva care te iubeste este narcisism.
Sa iubesti pe cineva care nu te iubeste, asta da, e dragoste."

"Viata e un sitcom: o suita de scene care se desfasoara mereu in acelasi decor, aproape cu aceleasi personaje, si ale caror episoade urmatoare sunt asteptate cu o nerabdare amestecata cu dobitocie."

"Trebuie sa te hotarasti" ori traiesti cu cineva, ori il doresti. Nu poti dori ceea ce ai, e impotriva naturii."

"Nu exista dragoste fericita."


"Sunt fascinat de extrema tensiune electrica, palpabila, trepidanta, care se poate crea intre un barbat si o femeie care nu se cunosc, fara vreun motiv anume (...)
Este ca o ghicitoare, enigma cea mai importanta din viata ta."

"Oamenilor le este mila de cei ce sufera, dar nu si de cei ce fac raul"
"Sunt nopti in care sa dormi este un lux. Sa dormi ca sa te poti trezi din acest vis urat. Ti-ai dori ca toate astea sa nu se fi intamplat niciodata. Ai vrea sa faci tabula rasa cu viata ta. Pentru ca, atunci cand faci pe cineva sa sufere, cel mai distrus esti tu insusi"

"Cel putin, cand esti sarac, poti sa spui ca toate s-ar rezolva, daca ai avea parale.
Dar, cand esti bogat, nu poti sa spui ca toate s-ar rezolva cu o cosmelie noua, in sud, cu o alta masina sport, cu o pereche de incaltari de douasprezece mii de batrane sau cu un manechin suplimentar. Cand esti bogat, nu mai ai scapare. De-aia iau toti miliardarii Prozac: pentru ca nu mai pot face pe nimeni sa viseze, nici macar pe ei insisi."

"Pe vremuri, casatoriile rezistau in fata unui foc de paie. (...)
Astazi, casatoriile sunt niste focuri de paie.
Societatea in care ne-am nascut este intemeiata pe egoism.
Sociologii numesc chestia asta individualism, cand, de fapt, exista un cuvant mai simplu: traim in societatea singuratatii. Nu mai avem familii, nu mai avem sate, nu mai avem Dumnezeu."

"Este o eroare sa doresti o viata imobila. Vrei ca timpul sa se opreasca in loc, ca dragostea sa fie eterna, ca nimic sa nu moara niciodata, ci sa o duca, trai neneaca, intr-o perpetua copilarie plina de rasfat. Construiesti ziduri de aparare si tocmai aceste ziduri iti devin, intr-o zi, inchisoare.
Acum, ca traiesc cu Alice, nu-mi mai construiesc ziduri. Iau fiecare secunda petrecuta cu ea ca pe un dar. Imi dau seama ca poti duce dorul prezentului. Uneori, traiesc momente atat de minunate, incat imi spun: "Ia uite! Mai tarziu voi regreta momentul acesta; trebuie sa nu uit niciodata clipa aceasta, ca sa ma pot gandi la ea din nou, atunci cand toate vor merge prost." Descopar ca, pentru a fi indragostit, e nevoie ca in fiecare din noi sa existe o particica de insesizabil. Trebuie sa refuzi platitudinea, ceea ce nu inseamna sa nascocesti tresariri artificiale si cretine, ci sa stii sa fii uimit in fata miracolului fiecarei zile. Sa fii generos si simplu. Esti indragostit pana in ziua in care pui pasta de dinti pe o alta periuta decat a ta.
Am invatat, mai ales, ca pentru a fi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit.
Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida.
Dragostea care dureaza trei ani este aia care nu a urcat pe munti si nici nu a ajuns in prapastii, aia care-ti cade mura-n gura. (...)
Trebuie sa stii cine esti si pe cine iubesti.
Trebuie sa ai ucenicia terminata, pentru a trai o poveste neterminata.

Sper ca titlul mincinos al acestei carti nu v-a exasperat din cale-afara: bineinteles ca dragostea nu dureaza trei ani. Sunt fericit ca m-am inselat."

Nota mea: Ramane doar sa ne gasim pe noi, sa o gasim pe ea (dragostea!) si sa avem intelepciunea de a o trai asa cum trebuie.
Va recomand cartea, pana una alta eu fug la piesa de teatru.

Nu am citit ceva mai frumos

"Nu vreau sa te mai cenzurezi in prezenta mea. Vreau sa te cunosc. Vreau sa stiu cine esti. Spune-mi ceva despre tine. Cel mai important lucru.
M-am gandit la asta ceva timp. Apoi mi-am scos haina de ploaie, m-am ridicat, am luat bolul cu paste, l-am pus pe marmura rece de langa scaunul lui, m-am asezat in patru labe, in imbracamintea mea scumpa si m-am apucat sa infulec din bol ca un caine. (...) Nu m-am mai simtit vreodata atat de goala, nici inainte de asta, nici dupa. Dupa vreo cateva secunde m-a apucat de mijloc, m-a ridicat spre el, si-a inmuiat batista in paharul cu apa si mi-a curatat fata. Ochii ii straluceau. (...)
Cand a pus mana pe abdomenul meu am simtit o intepatura neasteptata, adanca si pulsatila, nu de durere, ci de dorinta, dorinta din pantecul meu.

Magie

Ma intreb daca mi-as trai trecutul cu o intensitate diferita- acum, privindu-l prin ochii prezentului.
Ma intreb daca as recunoaste momentele de magie pura, ma intreb cat de dulce m-ar inalta ele si cum as suporta prabusirea.
Ma intreb, daca as privi in viitor, cat de motivata m-as simti sa imi traiesc prezentul.

Imi inchipui ca trebuie sa fie cu adevarat blestemat darul prezicerii, ca ar insemna o fuga continua cu o finalitate oricum certa.

Si imi inchipui ca as fi stiut in toate acele momente ca trebuie sa raman, nu sa fug.
Ma inchipui strivind Regina-Noptii, ghemuindu-ma acolo, in mijlocul lor, langa lac.

Imi inchipui de atatea ori fuga si imi doresc sa fi ramas agatata de acele clipe cat puteam de mult.

Imi doresc sa fi stiut, chiar si fara puterea de a schimba.
Imi doresc sa aud din nou luna cum picura incet, ca o ploaie, pe un Isus de metal, sa te privesc zidindu-ma la picioarele lui omenesti.


Ma visez ramanand.

Nu imi amintesc sa imi fi fost atat de frig vreodata. Cred ca se adunase in mine tot frigul din ultimii ani.
Ceaiul era aproape rece- si mi-am inchipuit ca asa ti-ai dorit sa fie-, era prea dulce si mi-a facut rau.
Auzeam oceanul revarsandu-se din pieptul tau, il simteam imbracandu-mi gleznele si, usor, cuprinzandu-ma cu totul, ademenindu-ma sa adorm.
Nu poate intelege nimeni cat am fost de goala .
Nu poate intelege nimeni cat de adanca a fost acea goliciune.
Niciodata nu mi-a fost atat de limpede ca m-am nascut si ca, intr-o zi, aveam sa mor si niciodata aceste ganduri nu m-au facut mai fericita sau mai pregatita.
Iarna de afara m-a inghitit intr-o clipa, dar zapada imi parea acum calda- asa cum imi parea cand eram copil si credeam ca torturile de gheata au cel mai bun gust din lume...

The moments before a moment

Mi-as dori sa fie posibil, cumva, sa constientizez momentele care au fost decisive in viata mea- stiti voi- acele momente ce se scurg fara ca noi sa stim ca ele sunt un fel de prefata pentru altele care ne vor schimba brusc si pentru totdeauna destinul.
Acele momente in care inca mai avem timp sa alegem drumul…in care inca mai avem timp sa alegem cine vrem sa fim…sau acele momente in care nu stim ce va urma si nu putem impiedica prin urmare ceea ce va sa vina…
Prea scurte momente de rascruce in labirint si odata aleasa o cale nu mai poti opta pentru o alta...trebuie sa iti continui drumul asumandu-ti greselile si esecurile ce vor urma.

Testul rabdarii

Timpul care curge nu aduce intotdeauna schimbarea.
Unele lucruri nu se schimba niciodata, iar altele se schimba complet, fara urma a ceea ce au fost.
Nu voi trece niciodata testul rabdarii...ca lucrurile sa se schimbe, sa evolueze in sensul dorit de mine si stiu ca ma voi confrunta iar si iar cu el pentru ca, probabil, este lectia pe care ar trebui sa o invat in aceasta viata. Dintotdeauna mi-a fost mai simplu sa plec decat sa astept chiar si atunci cand miza este importanta.
Totusi, in aceasta viata am invatat ca nu trebuie sa oferim ceva ce nu este dorit sau asteptat, ca nu trebuie sa ii vorbim de trecut unei persoane ancorate in prezent pentru ca nu ne va intelege vorbele.
Am invatat ca uneori trebuie sa te opresti, desi poate iti doresti din tot sufletul sa mai mergi pe acel drum, poate pana la capat, altfel risti sa aduci suferinta celor pe care ii iubesti.
Am invatat ca, uneori, faptul ca iubesti nu conteaza si ca, uneori, trebuie sa iti accepti esecurile. Alteori, nu iti poti repara greselile oricat de mult ti-ai dori, nu poti vindeca suflete sau orgolii ranite.
Totul este intr-o continuare miscare, transformare: oamenii, situatiile, sentimentele, locurile. Daca tu ramai la fel, in acelasi loc, poti fi depasit de evenimente, te poti rupe de realitate.
Am invatat ca viata este o calatorie pe un pod mobil, subred...te poti prabusi in orice moment, la orice pas. Cine a spus ca "a te ridica si a iti continua drumul depinde doar de tine"? Am invatat ca nimic pe lumea asta nu este perfect controlabil, nici macar propriile noastre ganduri, emotii, trairi.
Noi nu alegem nimic, suntem simple culori intr-o ruleta a norocului.
Nu ne putem conduce viata inspre locul dorit, dar putem sa ne asiguram ca avem mereu agatat de noi un colac de salvare, putem sa iubim plimbarile, cafelele de dupa-amiaza cu prietenii, orele monotone de la serviciu, vizitele la rudele batrane, ploaia, zapada, fara sa ne autosugestionam in fiecare moment ca timpul trece si ar trebui sa traim acele clipe ca si cum ar fi ultimele, ca nu asta este fericirea. Nu stim niciunul din noi ce este fericirea, de aceea toata viata suntem in cautarea ei.