marți, 18 mai 2010


Nu imi amintesc sa imi fi fost atat de frig vreodata. Cred ca se adunase in mine tot frigul din ultimii ani.
Ceaiul era aproape rece- si mi-am inchipuit ca asa ti-ai dorit sa fie-, era prea dulce si mi-a facut rau.
Auzeam oceanul revarsandu-se din pieptul tau, il simteam imbracandu-mi gleznele si, usor, cuprinzandu-ma cu totul, ademenindu-ma sa adorm.
Nu poate intelege nimeni cat am fost de goala .
Nu poate intelege nimeni cat de adanca a fost acea goliciune.
Niciodata nu mi-a fost atat de limpede ca m-am nascut si ca, intr-o zi, aveam sa mor si niciodata aceste ganduri nu m-au facut mai fericita sau mai pregatita.
Iarna de afara m-a inghitit intr-o clipa, dar zapada imi parea acum calda- asa cum imi parea cand eram copil si credeam ca torturile de gheata au cel mai bun gust din lume...

Un comentariu:

  1. wow, georgiana... nu stiam ca in tine doarme un mic romantic... te stiam mai realista :)

    RăspundețiȘtergere